Concert Teodora Iacob & Friends

la patrat

Unde-s doi puterea creste. A vazut multe concerte la patru maini la pian si intotdeauna mi-au placut si mi s-au parut spectaculoase, mai ales incrucisarile. De curand am dat peste acelasi lucru dar la chitara si mi s-a parut foarte simpatic. Cei doi protagonisti au dat dovada de o indemanare si coordonare fantastica, trebuie sa spun ca la fel cum jongleaza cu mainile pe corzi cand fac incrucisarile, se intampla si cu emisferele lor cerebrale si cu ochii mei in timp ce urmaream clipul.

Piesa de Joi

Joi dimineata, ora 08:07, rosu la semafor, ploua marunt iar numarul de masini cu care sunt obisnuita in fiecare dimineata, rutinata, a crescut exponential datorita vremii placute. Ma uit in stanga, vad un nenea taximetrist care sta plictisit la stop in timp ce "consuma" aproape sudant tigarile unui pachet aruncat in scarba pe bord, ignorand o tanti ceva mai in varsta care statea pe bancheta din spate (probabil si ea jumatate dormind). In dreapta, o tanti extrem de aranjata intr-un jeep cel putin la fel de aranajat, este ceva mai agitata deoarece statea pe diagonala intre doua benzi si era periodic claxonata incisiv de troleul din spate. Si eu, intre ei, imi cautam folia cu Hexoral in bord. Se face verde, in urmatoarea fractiune de secunda porneste o pleiada de claxoane, jeep-ului i-a murit motorul, toti hazardatii si nemultumitii au izbucnit isteric pe toate benzile chiar si pe contrasens pentru a depasi momentul tragic. Pe fundalul acestei mascarade ieftine, la radio a inceput Robbie Williams - Bodies. Mi s-a parut ca aceasta piesa e soundtrack-ul perfect. O piesa curajoasa dar in acelasi timp adevarata, este interpretata, in contrast, de baiatul cel cuminte si timid pe care l-a inscris mama in Take That. Iata mai jos si diferenta.

A fost unul din momentele - piesa potrivita la momentul potrivit.
E joi - e Bodies.