Sufjan Stevens

Ascultand Elliott Smith, din aproape in aproape mi-a aparut in fata numele Sufjan Stevens. Nu as vrea sa spun ca seamana, etc. Pur si simplu sunt din aceeasi breasla: chitara, indie, voce. Sigur, cu totii stim ca muzica nu se rezuma doar la asta. Dar sa nu mai vorbesc despre complexitatea muzicii acum, ci sa vedem despre ce e vorba.
Sufjan Stevens, sau omul orchestra. Desi numele lui are conotatii orientale, etnia lui nu e defel aproape de numele lui. N-as vrea sa intru in foarte multe detalii de ordin biografic si de aceea, pentru amatorii informatiilor de genul, ii invit sa dea click aici.
Am ascultat prima data piesa Chicago, care mi-a ramas de suflet, recunosc. Si de-aici s-a pornit avalansa. Am inceput sa ascult tot mai multe piese si sa-i spun lui Dodo despre el, normal ca el deja stia despre cine e vorba. Mi-a trimis albumul Illinoise, dupa care instantaneu mi-am downloadat si eu restul.
Muzica lui e mai mult decat interesanta. Pe langa faptul ca stie sa cante la o pagina de instrumente (chitara, chitara bas, banjo, sitar, pian, xlofon, trompeta, oboi, percutie si lista continua) le combina in cel mai delicios stil. Piesele sunt ca niste mici rapsodii, sensibile si jucause. Odata ce ai dat play unui album, curge lin pana la sfarsit, si te poarta prin tot felul de "imagini de sunete", se deruleaza peisaje, persoane, lucruri si creeaza o legatura aproape cinematografica intre ascultator si muzica lui.
Proiectul lui este sa faca un album pentru fiecare stat al USA ("Fifty States Project") in care sa povesteasca si sa defineasca amprenta fiecarui stat prin muzica.
Am sa pun un playlist cu albumul Illinoise si un videoclipul piesei John Wayne Gacy Jr. Recomand piesa Chicago, da' nu-i musai. Oricum, merita ascultat tot.