la patrat

Unde-s doi puterea creste. A vazut multe concerte la patru maini la pian si intotdeauna mi-au placut si mi s-au parut spectaculoase, mai ales incrucisarile. De curand am dat peste acelasi lucru dar la chitara si mi s-a parut foarte simpatic. Cei doi protagonisti au dat dovada de o indemanare si coordonare fantastica, trebuie sa spun ca la fel cum jongleaza cu mainile pe corzi cand fac incrucisarile, se intampla si cu emisferele lor cerebrale si cu ochii mei in timp ce urmaream clipul.

Double trouble

Cate maini atatea solouri, a fost primul lucru care mi-a trecut prin minte cand am vazut clipul cu Michael Angelo Batio. Aproape ca am facut strabism in timp ce urmaream atenta solo-ul. Michael Angelo Batio se pare ca este unu dintre cei mai rapizi chitaristi ai tuturor timpurilor si pe deasupra e si ambidextru (ce si-ar putea dori mai mult un chitarist). Ideea e ca sunt uluita cum isi "educa" emisferele cerebrale, astfel incat sa proceseze dublu dar separat. In orice caz, cand incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea de a canta in acelasi timp, 2 solouri pe 2 chitare, s-a ridicat totul la patrat. Nu glumesc. Face solo la o tarantula de chitara, cu 4 grifuri. Ma intreb cum ar fi fost daca ar fi cantat si cu picioarele, sau daca ar fi avut 4 maini, sau daca ar fi avut macar polidactilie. Iata mai jos cele doua clipuri, primul - normal x 2, iar al doilea la patrat.

guitarize

Acum cateva luni vorbeam despre cele mai interesante tipuri de chitare, gen: Air Guitar, Lego Guitar, Cigar Box Guitar, etc. Intamplator, zilele trecute, am dat peste alte feluri de chitare cel putin la fel de haioase ca si cele despre care am scris aici.

Doua chitare cu patru zerouri diferenta. De ce spun asa? Pentru ca una din ele costa aproximativ 300$ iar cealalta e 3.000.000$. De unde vine diferenta? Pai hai sa vedem.

Voi incepe cu cea mai accesibila ca pret. Si mai accesibila ca dimensiuni. Incape foarte usor in buzunar. Este vorba despre iphone guitar. Cat de simplu devine totul, poti vorbi la telefon si canta la chitara pe aceeasi bucata de plastic. Oare ce-ar fi zis Jimi Hendrix despre asa ceva? Si daca tot s-a inventat soft-ul potrivit pentru chitara de pe iphone, cei de la Apple nu au stat foarte mult pe ganduri si au dezvoltat acest soft si pentru pian. Peste vreo cativa ani, rezultatul va fi iphone band, probabil.

Oamenii incearca sa simplifice totul prin tehnica. Asa ca, de ce ne-am chinui sa invatam tot felul de tehnici pe chitara, solo-uri, acorduri... cand putem, foarte simplu, sa montam un difuzor si un ipod pe cutia de rezonanta a unei chitari, astfel as putea sa iau chitara in brate si sa fac un solo cel putin la fel de bun ca cel a lui Jimi Hendrix, sigur, asta in timp ce as atipi si mp3-ul ar merge frumos, in legea lui.

Si daca tot aveti chef de mestesugarit, de ce nu v-ati construi propria chitara, asa cum altii au facut-o deja. Spuneam despre aces lucru si in postul precedent, aici. Din ce am citit in articol, rezulta ca nu este foarte greu de realizat acest lucru, asa ca pentru cei pe care-i intereseaza, aveti aici intructiunile pe care trebuie sa le urmati pentru a va realiza singuri un Fender cu un sound depasind originalul.


Bun. Si-acum sa revin la chitara care valoreaza aproximativ 3.000.000$. De ce atat de scump? Daca Jimi Hendrix priza inainte de a urca pe scena, iata ca poti face acest lucri si in timp ce canti. Cum? Pai direct din chitara. Da, nu DE PE chitar ci DIN chitara. Un tip, foarte inventiv, de vreo 30 de ani a plecat "in turneu" cu avionul, din Costa Rica in Roma, cu noua lui chitara. La prima vedere pare un Fender Strat negru, dar daca tai o bucatica din el, ajungi la "combustibil". Este vorba despre cocaina. Eu zic ca merge perfect, in acest caz, Eric Clapton - Cocaine.

Si cu asta, basta. Eu mi-am luat chitara, de fapt motocicleta, ba nu... chitara, dar si motocicleta. Gata, le iau pe amandoua si-am plecat de-aici. Sper sa nu mi se rupa o coarda pentru ca atunci ar trebui sa schimb cauciucul. Oare motorul suna a chitara cu overdrive? Ride that guitar.

Do you guitar?

Acum, cand toti ne-am obisnuit cu tipurile de chitare, ni le-am ales ("dupa vorba, dupa port") iata ca au aparut si ciudateniile. Navigand astazi si cautand un template cu chitara pentru o chestie, fara sa-mi dau seama am ajuns la cele mai interesante tipuri de chitara. In imaginea de mai sus este o inventie.. ghici? japoneza, normal. O chitara fara corp, fara corzi, fara...3/4 din grif, si doar niste butoane. Cum faci? doar misti degetele de la mana stanga normal, pe micul grifulet, iar cu dreapta poti canta la fel de normal...in aer. Se pare ca, in loc de corzi sunt emise infrarosii care detecteaza miscarile produse de mana dreapta si, dupa procesare, emite sunetele potrivite. Are si un mic speaker pachetul acestui "surogat de imitatie" de chitara. Daca ai 27$ si nu stii pe ce sa-i cheltui? Iata un cadou perfect!

Si uite-asa, unii cumpara chitare iar altii cu multa imaginatie (si la fel de mult timp ...sau necesitate) isi construiesc propria chitara. Asta am gasit pe net si mi s-a parut foarte ingenios.

Ma intreb oare ce senzatie ai cand folosesti o asemenea chitara? In concert? Si sound-ul? Metalic? sau mai degraba... lemnos. Oricum, merita atentia. Daca ar fi sa inregistrez o piesa, cantand pe o astfel de chitara, as vrea sa ascult discul, NEAPARAT, pe un pick-up ca si cel de mai jos... (este vorba de acelasi inventator). Pentru mai mult detalii despre asta - click aici.


Sigur, arta de a face chitare nu e noua ci e din cele mai vechi timpuri (mai sus, subliniam un mod original de a fabrica o chitara). Cat de vechi timpuri? Se banuieste ca... acum vreo 5000 de ani existau instrumente asemantoare chitarei, devine faimoasa in sec. XV - XVI sub denumirea de "viola da mano". Sufera (sau mai bine zis evolueaza spre...) o gramada de modificari, pana ajunge la ceea ce numim noi astazi chitara.

Ca sa nu ies prea mult din teritoriul meu de postari, si totusi sa ma incadrez si in "cele mai interesante tipuri de chitare" o sa le combin. Ce chitare foloseau cei de pe plantatie, de-acolo din Delta Mississippi-ului? Am gasit cate ceva si despre asta. Este vorba despre "delta blues field harp".


Patratoasa, cu aspect de radio invechit (poate daca ai amplifica-o si ai incerca sa misti cu ceva mai multa maiestrie din cele doua butoane, ai reusi sa prinzi si postul local - sigur, depinde si de ce statie ai...hehehe)... de la Robert Johnson pana la Muddy Waters, cam toti au cantat pe o astfel de chitara. De fapt este cigar box guitar, o chitara cu rezonator (confectionat din cutie pentru tigari, sau o tabachera ceva mai mare - pentru trabucuri). Se pare ca a fost inventata pe la inceputul anilor 1800.

Am terminat cu blues-ul, dar imi permit sa revin la chitarele -jucarie. Cred ca toti ne-am jucat cu LEGO atunci cand eram mici, iata ca unii si acum o fac si pe langa asta sunt si "productivi". Daca as lucra intr-o gradinita, ca educatoare, cred ca le-as pune piesele LEGO in fata si apoi le-as arata poza asta copiilor, e suficient unul s-au doi copii s-o indrageasca, si-avem de-a face cu un nou "chitarist" chiar daca doar pentru o dupa-masa in care se joaca cu LEGO.

Unora le place jazz-ul, altora le place LEGO, si in final...sunt si unii care prefera sa se joace cu pusti, mitraliere, pistoale si alte arme (nu ma refer doar la copii). Cred ca oricarui terorist caruia ii place sa cante la chitara, nu-i lipseste asa ceva din casa "chitara - pusca". Pe langa toate astea mai e si chitara bas, ca sunetul sa fie de aceeasi "rezonanta" cu obiectul pe care-l imita. Ma intreb, oare sound-ul e la fel de "ucigator"? Probabil daca e bine amplificat hehehe. A, si inca ceva... oare la ce foloseste luneta?


Cea mai frumoasa incheiere pe care as s-o fac acestui post ar fi urmatoare. Daca esti putin atent, gasesti peste tot in jurul tau muzica si instruemente muzicale, chiar o simfonie - daca te concetrezi mai tare (recomand aici filmul August Rush), trebuie doar sa vrei sa le vezi/auzi. Cred ca s-ar potrivi si moto-ul meu "I like music so much, that I belive my life has soundtrack". De ce inchei asa? Pentru ca in finalul croazierei mele virtuale am ancorat vasul la aceste "peisaje" (imagini)... stanga chitara, dreapta pian...















Pentru mai multe detalii despre cele doua poze de mai sus - click aici.
Daca ar fi sa alegi una din chitare, care ti s-ar potrivi cel mai bine?
Eu am sa raspund aici - cigar box guitar.

Teaspoon Guitar

LINGURÍŢĂ, linguriţe, s.f. 1. Diminutiv al lui lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc. 2. Conţinutul unei linguriţe (1). 3. Compus: linguriţa-zânei = lingura-zânelor. – Lingură + suf. -iţă. (DEX '98).

CHITÁRĂ, chitare, s.f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanţă, prevăzută cu un transductor care transformă vibraţiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvenţă amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s.f.] – Din it. chitarra. (DEX '98)

Nu m-am gandit niciodata sa amestec zaharul din ceai cu chitara, nici sa beau ceai din chitara (am baut ceai in timp ce am cantat la chitara), nici macar la lingurita n-am cantat si sub nici o forma sa cant cu lingurita la chitara.
Incredibil, dar adevarat, iata ca sunt unii care inventeaza noi si noi feluri de a canta la chitara.
Hannes Coetzee, in varsta de 64 face acest lucru, si-l face foarte bine (si mai ales haios). Intr-o dupa-masa, ma striga tata din camera "Teodora, haide sa vezi ceva... ia uite-l cum canta la chitara... tu stii sa faci asa (razand)", am facut ochii mari, m-am mai uitat inca de vreo cateva ori, am incercat si eu (putin - sigur, mi-a scapat lingurita aia de vreo 3 ori in cutia chitarei si inca de vreo cateva ori mi-a venit peste ochi) si nu mi-a iesit, normal.
Stilul in care canta Hannes este - cu mana stanga prinde acordurile (normal) si cu mana dreapta ciupeste "optel-en-knyp" (in limba afrikaans optel = degetul mare, cu care ciupeste linia de bas si knyp = a ciupi corzile inalte), si cu lingurita in gura face slide-urile care sunt si linia melodica a piesei.
Daca tot am vorbit de stiluri ciudate de a canta la chitara (aici pomenind-o pe Kaki King), mi-am zis ca asa ceva nu scapa, no asta stil ciudat, am zis sa spun cateva cuvinte si despre Hannes.
Cred ca ceea ce voi spune despre el e o combinatie a ultimelor trei post-uri: e din Africa (Karoo - Africa de Sud); invata chitara stand sub masa si uitandu-se cum tatal lui canta la chitara impreuna cu prietenii (“When my father and his friends played, you didn’t make the mistake of trying to join in the party because you were still a child”, “If I couldn’t see the chords they were playing, then I hid under the table to watch.”) asa ca, practic a fost mai mult un autodidact (si inca unul foarte bun!); si ca sa fim tot "elementul" celor trei posturi anterioare - canta blues (african blues). Pe langa toate astea, ocupatia lui principala nu e asta ci este de aloe tapper (adica e culegator de frunze de Aloe).
No bun, hai sa nu mai tot pierd vremea aici cu spusele, iata-l mai jos in toata splendoarea lui (poti incerca si tu, nu e chiar asa greu - doar ca mie nu mi-a reusit).

La cateva zile dupa ce am postat blogul de mai sus, Dodo imi scrie pe messenger ca daca ar unge lingurita cu dulceata poate ar aluneca mai bine si ar iesi un super slide solo dupa care imi da paste la urmatorul videoclip. E o varianta originala si asta, nu?

Mississippi to Mali

Cum suna chitara in Africa? Pai, hai sa vedem.

La editia 2008 a festivalului de blues de la Sighisoara, Corey Harris sustine un recital in a doua seara. Singur, doar el si chitara... pentru inceput abordeaza un stil clasic de blues, 3 acorduri (E, A, B) fara prea multa solistica; mi-am zis "clar, e blues-ul de la el de-acasa de pe raul Mississippi, de-acolo de pe plantatie... din delta" imaginandu-mi intre timp cum vasleau pe pluta in jos pe rau pe Huck Finn si Tom Sawyer. Bun, atmosfera se crease, toata lumea asculta linistit... cand incetul cu incetul apareau noi si noi acorduri pe chitara, solo-uri din ce in ce mai ciudate, treceri dintr-o gama in alta... iar spre sfarsit, mi-am dat seama ca de fapt ceea ce se intampla...era o calatorie inspre Mali. Nu mi-am putut niciodata inchipui ca blues-ul de Mali ar putea suna asa interesant. De fapt asa se si numea proiectul lui Corey (este chiar si numele albumului) "Mississippi to Mali", proiect in care merge in Mali unde traieste cativa ani, studiind radicinile muzicii blues si reggae dupa care le combina cu delta blues. E un stil original, care te face sa te gandesti cat de felurita e muzica si ce bine suna ea, doar ca trebuie sa stii sa o cauti.

Iata aici mai jos o piesa cu Corey Harris de pe albumul "Daily Bread", piesa se numeste la fel cu albumul.


Zilele trecute, intamplator imi trimite Dan un link de pe youtube cu Vieux Farka Touré, intrebandu-ma daca am auzit de el. Ma uit la videoclip, incep sa citesc despre el, sa ascult si alte piese si... sa-mi aduc aminte de Corey Harris. Da, Vieux Farka Touré abordeaza stilul african pe chitara, chiar din Mali. Tatal lui Ali FarkaTouré ii deschide apetitul fiului sau pentru chitara si pe albumul sau Vieux are si doua piese impreuna cu tatal lui (singurele inregistrari existente ale lui Ali). De abia acum mi-am dat seama cat de fin s-a inspirat Corey din aceasta muzica. Trebuie sa recunosc ca m-a vrajit "stilul Mali" de a canta la chitara, in secunda in care te gandesti ca "aaa, tipic african..." se sterge ideea si spui "e atat de diferit de tot... parca nu seamana cu nimic...parca e alta muzica pe care noi n-o cunoastem".
Iata si un videoclip cu Vieux Farka Touré, un jam in curtea casei sale din Bamako, Mali.

Si-acum sa tragem linia. Vazut-ati ambele videoclipuri... e ceva? Nu?
Mi-am inceput calatoria din Mississippi spre Mali... promit ca o sa revin si cu alte episoade din aceasta excursie.

Pentru a asculta mai multe piese cu:
Corey Harris - click aici
Vieux Farka Touré - click aici

Kaki King

Sunt foarte multe feluri de acordaje pe chitara (in D, in G, in C, etc.) si sunt si mai multe stiluri de a canta la chitara (fingerpicking, slide, slap, solo-uri, tapping... si cate si mai cate) si cu toate astea Kaki King are un stil cu totul si cu totul original de a canta pe chitara, combina mai multe stiluri, iar temele muzicale psihedelice, te teleporteaza usor, fara sa-ti dai seama, chiar parca plutind, spre o stare transcedentala.
Katherine Elizabeth King, nascuta in 24 august, 1979 este din Atlanta, Georgia are o afinitate pentru chitare inca de cand era mica, isi urmeaza pasiunea, iar in 2003 lanseaza primul ei album "Everybody Loves You", apoi in 2004, cel de-al doilea "Legs To Make Us Longer", in 2006 "Until We Feel Red" si in 2008 "Dreaming Of A Revenge".
Bineinteles, Kaki nu se rezuma doar la chitare (apropo chitarele pe care canta sunt electrice, acustice si lap-steel si bas) ci canta si la tobe, keyboards si chiar si cu vocea... care e una suava, as zice, si care se potriveste de minune pe o muzica aproape meditativa.
Combinatia ei preferata este fret-tapping si loop-uri, folosind multiple procesoare (toate in acelasi timp... si mai face si live toate lucrurile astea). Stilul galopant al degetelor, pe grif, cateodata agresiv dar si sensibil, aproape ca te ameteste, uneori nestiind daca e percutie sau solo pe chitara... te hipnotizeaza...
Daca inainte ma opuneam vehement invatatului si ascultarii muzicii in acelasi timp (sigur, nu-i condamn pe cei care o fac, doar ca eu eram mult mai atenta la ce solo e pe chitara, la percutie, la pianul discret sau la versurile - in special refrenul - si mai putin la insuficienta cardiaca sau la pemfigus bulos) Kaki a reusit sa intre asa bine sub pielea mea incat daca o ascult in timp ce invat ma detasez complet de ceea ce e in jur si sa ma concentrez doar la ce am in fata; asta am observat cand eram odata pe tren si invatam - mi-am zis "hai sa vedem... ca e prea relaxanta muzica asta" si-asa s-au dus 3 albume si-un subiect de Harrison (pentru rezidentiat) pe nesimtite.
Asa ca, daca simti ca te enerveaza tot in jur si te-ai saturat de toate, iti recomand sa asculti doar 2 melodii de pe oricare dintre albumele ei... si-ti garantez daca nu relaxare absoluta, macar un somn cat se poate de linistit.
Daca as fi sa fac un poll cu originalitate in muzica, atunci as vota la ce spune si artista: “Ultimately, I’d rather be known as like, ‘Oh yeah, that sounds like Kaki King’, rather than ‘Oh, she’s pretty good for a girl.’
Pentru a asculta mai multe piese, da un click aici.