luni, 5 iulie 2010

Ploua si e Creedence

In stanga mea ploua, in dreapta mea e chitara.
Initial, cand m-am asezat la calculator, am dat play unor piese de pe Buddha Bar... si am terminat scriind despre Creedence Clearwater Revival. In timp ce mergea muzica chill, am luat chitara in mana, am apasat tacticos pe stop si am inceput sa cant Suzie Q si mi-am dat seama ca n-am mai ascultat CCR de foarte multa vreme.
Eram in clasa a IX-a cand am cantat prima piesa de la ei la chitara, pe vremea cand mergeam la lectii de chitara la clubul tineretului, la prof. Adrian Ivanitchi.
Am intrat intr-o camaruta de vreo 8m/8m in care erau vreo 7 boxe de toate felurile suprapuse sau prin colturi, vreo 2 difuzoare ce urmau a fi lipite cu pistolul, o plasa (ca a unui paianjen) de cabluri pe jos, pe o mocheta prafuita si gaurita, pereti umezi, un miros de statut... o lumina ce atarna pana aproape deasupra unei canapele de catifea verde inchis pe care erau asezate 2 chitari. In capatul opus canapelei era o clapa Yamaha si langa un casetofon Panasonic, o veioza mica sub care era un teanc de foi cu texte si acorduri de chitara. Am inceput sa studiez cu atentie cantecele de pe foi, erau multe de la Beatles si Creedence Clearwater Revival. Langa casetofon era aruncata o carcasa de caseta de la CCR... Timid... Am apasat play. Am inceput Down On A Corner. Am ascultat-o si apoi l-am pus pe nenea Puiu (Ivanitchi) sa ma invete si pe mine s-o cant. Apoi au urmat Have you ever seen the rain, Bad moon rising, ca sa nu mai vorbim de Proud Mary.
Iata ca dupa 11 ani inca mai cant Suzie Q si ascult si piesa mea preferata de la ei ...in timp ce scriu acest post, adica Long As I Can See the Light (care e putin mai jos).

Niciun comentariu: