Elliott Smith

Dupa o seara placuta in Jo's Pub, cu multa muzica buna, am ajuns in fata blocului impreuna cu un amic de-al meu. Zack e din Portland, Oregon si stie multa muzica. Am inceput sa povestim despre unu' despre altu' si-am ajuns la Elliott Smith. I-am spus ca "da, am auzit de el... din coloana sonora de la Good Will Hunting". Si-atunci a inceput sa-mi spuna despre alte piese foarte reusite, mai mult de-atat, l-a cunoscut la nunta unui prieten, a povestit cu el, si l-a ascultat cantand undeva in spate pe peluza. Asta s-a intamplat cu putin timp inainte sa moara. Recunosc ca asta m-a determinat, in aceeasi seara, sa pornesc calculatorul si sa devorez tot ceea ce am gasit pe net despre el si cu el.
Elliott Smith pe nume Steven Paul Smith s-a nascut pe 6 august 1969, in Ohama, Nebraska, a crescut in Texas dar perioada cea mai importanta din viata si-o petrece in Portland, Oregon. Parintii lui divorteaza cand inca el era mic (mama - profesoara de muzica iar tatal - medic psihiatru). Asta are un impact devastator asupra lui, cu atat mai mult cu cat se intelege foarte prost cu tatal sau vitreg. Elliott invata sa cante la pian, la clarinet si la chitara. Ii place foarte mult literatura, iar in timp ce-l citeste pe Dostoevsky, Samuel Beckett si T. S. Eliot, incepe sa si compuna primele lui piese. Tot in perioada adolescentei incearca pentru prima data heroina. In facultate deja era dependent de heroina si alcoolic. Piesele lui sunt rapid remarcate de cei din jur si in perioada facultatii semneaza primele contracte cu casele de discuri. Urca rapid in topuri si incepe sa devina cunoscut pe tot continentul. De ce si-a ales numele de "Elliott" nu se stie cu exactitate. Exista niste presupuneri: una din ele ar fi ca Eliott se numea strada pe care a locuit cand era copil, alta ar fi ca si-a luat numele dupa scriitorul T.S. Eliot. Elliott a declarat intr-un interviu ca n-ar vrea sa il confunde lumea cu Steve Smith (bateristul formatiei Journey).
"Miss Misery" - poate nu e cea mai buna piesa a lui, dar sigur e cea mai cunoscuta. Cu aceasta piesa a fost nominalizat, in 1998, la Oscar pentru "Best Original Song". A fost invitat sa o si interpreteze in timpul ceremoniei (foto dreapta). Dar in acel an, Oscarul a mers la Celine Dion cu piesa "My Heart Will Go On". Elliott a descris experienta Oscarului "ridicola" dar singurul lucru care l-a impresionat a fost ca Jack Nicholson a stat la cativa m in fata lui si l-a aplaudat.
In muzica parea sa mearga totul bine, desi in viata lui personala era dezastru.Dupa multe tentative de suicid, incearca de nenumarate ori sa se lase de droguri si merge in centre specializate. Spre ultimele luni acesta urmeaza tratament antidepresiv si antipsihotic, nu mai consuma alcool, cafea, tigari si droguri. Toate astea nu l-au impedicat sa faca fapta finala. Se sinucide in 21 octombrie 2003, intr-un mod foarte crud si dureros.
Una peste alta, pot sa spun ca am ascultat cam tot ce se putea de la el si ce-mi ramane in final sa zic e pacat, mare pacat. Ce-mi place cel mai mult la muzica lui? Asta e probabil una din cele mai grele intrebari. Iti creeaza o stare nici dinamica, dar nici foarte melancolica. Piesele sunt de o atmosfera intensa si intima, o muzica fina dar profunda. Cand il ascult imi vine foarte usor sa mi-l imaginez intr-un pub, stand pe scaun si cantand, parca as fi acolo. Elliott spunea despre piesele lui ca sunt ca povestioarele si visele.
Pentru ca mi-a fost foarte greu sa pun doar o piesa, voi pune un playlist si videoclipul piesei Miss Misery. Asa ca fiecare sa-si aleaga ce-i place.