luni, 24 ianuarie 2011
vineri, 21 ianuarie 2011
you've got m@il
[send]
2. Forgetting the attachment. If your e-mail includes an attachment, upload the file to the e-mail before composing it. This eliminates the embarrassing mistake of forgetting it before hitting "send," and having to send another e-mail saying you forgot to attach the document.
3. Expecting an instant response. Don't send an e-mail and show up at the recipient's desk 30 seconds later asking if they've received it. They did, and they'll answer at their convenience. That's the point of e-mail.
4. Forwarding useless e-mails. I've never seen a single e-mail forward at work that was beneficial. Whether it's a silly joke or a heartwarming charity, there's never a time to share an e-mail forward using your work e-mail.
5. Not reviewing all new messages before replying. When you return to the office after a week or more away, review all new e-mails before firing off responses. It might be hard to accept, but odds are, things did march on without you. Replying to something that was already handled by a co-worker creates extra communication, which can lead to confusion, errors, and at the very least, wasted time for everyone involved.
6. Omitting recipients when you "reply all." Unless there's an important reason to omit someone, don't arbitrarily leave people off the response if they were included on the original message.
7. Including your e-mail signature again and again. Nor do you need to include it at the end of an e-mail you send to your long-time co-worker who sits six feet away. If you have your e-mail program set to automatically generate a signature with each new message, take a second to delete it when communicating with someone who knows who you are. It's always wise to include your phone number, but the entire blurb with your title and mailing address is often nothing but clutter.
8. Composing the note too quickly. Don't be careless; write every e-mail as if it will be read at Saint Peter's Square during the blessing of a new Pope. Be respectful with your words and take pride in every communication.
9. Violating your company's e-mail policy. Many companies have aggressive spam filters in place that monitor "blue" language. From that famous four-letter word to simple terms, such as "job search," don't end up tripping the system by letting your guard down.
10. Failing to include basic greetings. Simple pleasantries do the trick. Say "hi" at the start of the message and "thanks" at the end. Be sure to use the recipient's name. Be polite yet brief with your courtesy.
11. E-mailing when you're angry. Don't do it. Ever. Recall buttons are far from a perfect science, and sending a business e-mail tainted by emotion is often a catastrophic mistake. It sounds cliche, but sleep on it. Save the message as a draft and see if you still want to send it the next morning.
12. Underestimating the importance of the subject line. The subject line is your headline. Make it interesting, and you'll increase the odds of getting the recipient's attention. Our inboxes are cluttered; you need to be creative and direct to help the recipient cut through the noise. You should consistently use meaningful and descriptive subject lines. This will help your colleagues determine what you're writing about and build your "inbox street cred," which means important messages are more likely to be read.
13. Using incorrect subject lines. Change the subject line if you're changing the topic of conversation. Better yet, start a new e-mail thread.
14. Sending the wrong attachment. If you double-check an attachment immediately before sending and decide that you need to make changes, don't forget to update the source file. Making corrections to the version that's attached to the e-mail does not often work, and it can lead to different versions of the same doc floating around.
15. Not putting an e-mail in context. Even if you were talking to someone an hour ago about something, remind them in the e-mail why you're writing. In this multi-tasking world of ours, it's easy for even the sharpest minds to forget what's going on.
16. Using BCC too often. Use BCC (blind carbon copy) sparingly. Even though it's supposed to be a secret, it rarely is. Burn someone once, and they'll never trust you again. Likewise, forwarding e-mail is a great way to destroy your credibility. When people send you something, they aren't expecting you to pass it on to your co-workers. The e-mail might make its way back to the sender, who will see that their original message was shared. They might not call you out on it, but they'll make a mental note that you can't be trusted.
17. Relying too much on e-mail. News flash! No one is sitting around staring at their inbox waiting for your e-mail. If something is urgent, use another means of communication. A red "rush" exclamation point doesn't compare to getting up from your desk and conducting business in person.
18. Hitting "reply all" unintentionally. This is a biggie. And it's not just embarrassing; depending on what you wrote in that e-mail, it can ruin your relationship with a co-worker or even your boss. Take extra care whenever you respond so you don't hit this fatal button.
sursa: http://finance.yahoo.com/news/18-Common-Work-Email-usnews-1004018741.html?x=0
vineri, 3 decembrie 2010
joi, 30 septembrie 2010
Generation X
Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat 'scunsa, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara Tara Vrem Ostasi, Prinsa, Sticluta cu Otrava, Pac Pac, Hotii si Vardistii, ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario) si primii care am vazut desene animate color. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic. Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la TEC fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de „dulce". Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri Tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, Fete sau Baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam pe gura pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s-a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...
Daca esti de-al nostru... Felicitari!
Am gasit acest post pe vechiul meu blog de pe 360. L-am recitit, am zambit si-am zis sa-l repostez aici ca e haios. Nu eu sunt autorea, l-am primit la randul meu de la cineva mai demult...
marți, 20 iulie 2010
Top Pop-Rock '80
Anii '80 nu au fost printre cei mai reusiti ani din punct de vedere muzical. Sigur au fost hituri multe pe care inca si acum le fredonam insa pur si simplu, parerea mea e ca in urma cu un deceniu de 80s piesele compuse au inca si acum un impact mai mare asupra publicului iubitor de muzica buna. Cu toate astea am vrut sa fac un top al unor piese din anii '80. Cum? Simplu voi alege cateva piese pe care la voi posta aici iar voi veti vota timp de cateva saptamani (poll-ul e putin mai jos de piese). N-am pus Michael Jackson sau Guns n' Roses pentru ca atunci totul ar fi fost mult mai simplu. Am ales piese pe care cu totii le stim dar niciodata nu le votam.Hai sa vedem cine este No. 1!!
luni, 5 iulie 2010
Ploua si e Creedence
In stanga mea ploua, in dreapta mea e chitara.Eram in clasa a IX-a cand am cantat prima piesa de la ei la chitara, pe vremea cand mergeam la lectii de chitara la clubul tineretului, la prof. Adrian Ivanitchi.
Am intrat intr-o camaruta de vreo 8m/8m in care erau vreo 7 boxe de toate felurile suprapuse sau prin colturi, vreo 2 difuzoare ce urmau a fi lipite cu pistolul, o plasa (ca a unui paianjen) de cabluri pe jos, pe o mocheta prafuita si gaurita, pereti umezi, un miros de statut... o lumina ce atarna pana aproape deasupra unei canapele de catifea verde inchis pe care erau asezate 2 chitari. In capatul opus canapelei era o clapa Yamaha si langa un casetofon Panasonic, o veioza mica sub care era un teanc de foi cu texte si acorduri de chitara. Am inceput sa studiez cu atentie cantecele de pe foi, erau multe de la Beatles si Creedence Clearwater Revival. Langa casetofon era aruncata o carcasa de caseta de la CCR... Timid... Am apasat play. Am inceput Down On A Corner. Am ascultat-o si apoi l-am pus pe nenea Puiu (Ivanitchi) sa ma invete si pe mine s-o cant. Apoi au urmat Have you ever seen the rain, Bad moon rising, ca sa nu mai vorbim de Proud Mary.
Iata ca dupa 11 ani inca mai cant Suzie Q si ascult si piesa mea preferata de la ei ...in timp ce scriu acest post, adica Long As I Can See the Light (care e putin mai jos).
marți, 18 mai 2010
MAYA

Mihai Calian, nu stiu cum face, dar face bine; ma refer aici la trupa MAYA! A inceput cu muzica electronica, a trecut prin folk si acum si-a facut formatie... si una foarte faina.
Joi, 20 mai 2010 incepand cu ora 21 va avea loc lansarea oficiala a trupei Maya eveniment care se va desfasura in Irish Pub, Cluj-Napoca. Mai multe informatii despre MAYA si Mishu gasiti aici.
Nu uitati!! Joi seara, bine?!

