"E o cetate, nu prea departe
In care se-ntampla cate ceva..." (Teodora Iacob - Cetatea mea)
Ieri, 15 august 2008, cetatea boema a Sighisoarei iarasi a fost gazda, extrem de potrivita, unui eveniment deosebit. Este vorba despre o seara de caritate, organizata de clubul Rotary Sighisoara . Fondurile stranse, de aprox. 4500 RON vor merge la Razvan, care este in clasa a XII-a si are nevoie de ei pentru a-si urma tratamentul chimioterapic si chirurgical de vindecare a unei tumori cerebrale.
Seara a fost de trei ori calda. Afara erau vreo 30 si ceva de grade (desi era 21 seara cand a inceput), caldura celor din sufletele a fost si ea din plin resimtita, iar apoi muzica a incins cuptorul si mai tare.
Evenimentul s-a intamplat in inima cetatii, ca sa zic asa, este vorba despre terasa Hotelului Sighisoara, care este un loc atat de confortabil si de primitor, tocmai pentru ca esti inconjurat de ziduri vechi ale cetatii printre care cresc tot felul de "verdeturi".
Seara a avut un program foarte potrivit.
Gazda serii a fost Adrian Ivanitchi, care nu ezita la fiecare pas al prezentarii sa presara cate o glumita, care a subliniat exact ceea ce a fost important si care ne-a facut pe toti sa ne simtim ca intr-o mare si frumoasa familie...
Dupa ce introducerea a fost facuta, atmosfera era creata, sa-i dam drumul si la muzica.
Cel care a deschis seara se numeste Andrei Virgil Turcu, este profesor de chitara clasica la Scoala de Arte din Tirgu-Mures. Nimic mai potrivit pentru deschidere, repertoriul a fost sarguincios si placut ales, astfel ca pe la jumatatea recitalului sa-mi dau seama ca sufletul imi era in cutia de rezonanta a chitarei cu corzi de plastic si privirea undeva sus "La steaua" (apropo, am vazut si doua stele cazatoare...). In jurul meu, toata lumea era visatoare iar starea contemplativa "aluneca" virtuos la fel ca si degetele d-lui profesor pe corzile de plastic. Ceea ce mi-a placut a fost ca... desi erau mii de cabluri si de statii si boxe in jurul lui, statia pe care canta el era una micuta (un Roland) care se potrivea de minune pentru tot ce se intampla cu muzica..
Apoi au urmat formatia Sinkord, adica Nicu si Tiby Gheza. Recitalul lor a inceput cu Eric Clapton - Tears in Heaven si s-a terminat (prima repriza) cu Eric Clapton - Wonderful Tonight. Nicu si Tiby canta coveruri, imi permit sa spun ca uneori... mai reusite ca originalul. Au mai cantat si Every Breath You Take - Sting, Take it Easy - Eagles... si multe altele. Aproape toata lumea canta si se legana pe scaune in timp ce chelnarii erau disperati ca nu mai faceau fata buteliilor reci (si ele transpirate) cu vin.
Daca tot au fost pe scena, am profitat si eu de ei (sunt prea buni ca sa-i scapi) si am avut si eu un mini recital (in doua reprize) impreuna cu Sinkord. In prima parte am cantat patru piese de pe albumul meu "Efecte Speciale" iar in a doua parte am cantat coveruri ca The Doors - Roadhouse Blues, Alice in Chains - Down in a Hole si finalul a fost cu Eagle Eye Cherry - Save tonight. O supriza deosebit de placuta a fost ca atunci cand trecuse cam jumatate de Roadhouse Blues, am vazut cum cineva din public vine repede cu o chitara bas, isi ia cablul, il "infige" in mixer... si... da-i bataie. Este vorba de Fritsch, un sighisoarean plecat in Germania care s-a intamplat sa fie omul potrivit la momentul potrivit. Ce-a urmat a fost... nebunie.
Un moment poetic... care a venit exact cand trebuia. Este vorba de actorul Nelu Roman, extrem de talentat, care lucreaza foarte mult cu tinerii, are tot felul de proiecte si la Centrul Educational Interetnic pentru Tineret - Sigisoara, unde face o treaba admirabila. Cele doua poezii recitate au fost Alexandu Andries - Pneumonie si Nichita Stanescu - Pierderea Cunostintei prin Cunoastere, "pentru Nichita mai trebuie sa beau o bere inainte s-o recit, ca nu merge asa..." relateaza artistul. Publicul a fost pantruns... asta o spun pentru ca la finele momentului... era o liniste... ma simteam ca la muzeul figurilor de ceara Madame Tussauds din Amsterdam. Aplauzele au venit in cascade...
Toata lumea se uita la Adrian Ivanitchi cum ii prezinta si trece, rand pe rand, in revista toti artistii dar nenea Puiu nu mai canta?!
Nu scapa asa usor, nenea Puiu. Da, a sosit si momentul recitalului mentorului meu. Ne-am amintit de paradis, l-am invocat si pe Mil, ne-am intors in istorie la "clubul pionierilor" unde era clubul de biologie cu experimente de Miciurin si totul s-a terminat cu Arsura (piesa la care am facut vocea a doua).
Publicul intra in transa pe Arsura, canta... si nu mare mi-a fost mirarea cand un cuplu la masa din stanga se jucau cu o lumanare (cu 50 de bani) si tot lasau sa curga ceara in palma si apoi modelau ceara si o amprentau. "Ochiul arzand/Se hraneste din ceara/Si face un strop de roua fierbinte..." (am avut timp sa vad acest lucru pentru ca eu cantam doar la refren hehehehehehe).
Ne apropiem de final... dar ce final?
Surpiza serii a fost recital Ducu Bertzi. Ducu Bertzi a fost invitat la un festival in Saschiz, langa Sighisoara si a auzit despre ce se intampla in cetate si despre Razvan si, fara ezitare, a venit direct pe terasa si a pecetluit seara cum nu se putea mai frumos... Ultima piesa i-a dedicat-o lui Florian Pittis, "Sfarsitul nu-i aici".
Nu este prima data cand Ducu Bertzi participa la actiuni de genul, acum doi ani, tot la Sighisoara, a sustinut un recital de caritate impreuna cu Marius Batu.
In incheiere "iata ca sfarsitul e aici" spunea Adrian Ivanitchi, a fost o seara frumoasa care ne-a facut pe toti sa ne simtim cu 21 de grame mai buni.
Ii dorim tot binele din lume lui Razvan!!
"Sa pornim hoinarind iar spre casa,
Aventurile au si final,
Noapte e zi
Taiata felii..." (Teodora Iacob - de Final)
Din culise:
Adrian Ivanitchi: Ducu? Tu stii ca atunci cand canti "Sfarsitul nu-i aici" timbrul vocii ti se schimba, parca-l aud pe Pittis"
Ducu Bertzi: Chiar? Nu mi-am dat seama...
Adrian Ivanitchi: Foarte serios, cred ca intri asa intr-o stare...
Ducu Bertzi: Sa stii ca ma patrunde foarte mult acest cantec, altfel nu pot sa-l cant, ii aud vocea lui Motu' atunci cand o cant.
Alte poze:
Adrian Ivanitchi feat. Teodora Iacob - Arsura
Ducu Bertzi, Adrian Ivanitchi, Nelu Roman
Ducu Bertzi, Teodora Iacob
In care se-ntampla cate ceva..." (Teodora Iacob - Cetatea mea)
Ieri, 15 august 2008, cetatea boema a Sighisoarei iarasi a fost gazda, extrem de potrivita, unui eveniment deosebit. Este vorba despre o seara de caritate, organizata de clubul Rotary Sighisoara . Fondurile stranse, de aprox. 4500 RON vor merge la Razvan, care este in clasa a XII-a si are nevoie de ei pentru a-si urma tratamentul chimioterapic si chirurgical de vindecare a unei tumori cerebrale.Seara a fost de trei ori calda. Afara erau vreo 30 si ceva de grade (desi era 21 seara cand a inceput), caldura celor din sufletele a fost si ea din plin resimtita, iar apoi muzica a incins cuptorul si mai tare.
Evenimentul s-a intamplat in inima cetatii, ca sa zic asa, este vorba despre terasa Hotelului Sighisoara, care este un loc atat de confortabil si de primitor, tocmai pentru ca esti inconjurat de ziduri vechi ale cetatii printre care cresc tot felul de "verdeturi".
Seara a avut un program foarte potrivit.Gazda serii a fost Adrian Ivanitchi, care nu ezita la fiecare pas al prezentarii sa presara cate o glumita, care a subliniat exact ceea ce a fost important si care ne-a facut pe toti sa ne simtim ca intr-o mare si frumoasa familie...
Dupa ce introducerea a fost facuta, atmosfera era creata, sa-i dam drumul si la muzica.
Cel care a deschis seara se numeste Andrei Virgil Turcu, este profesor de chitara clasica la Scoala de Arte din Tirgu-Mures. Nimic mai potrivit pentru deschidere, repertoriul a fost sarguincios si placut ales, astfel ca pe la jumatatea recitalului sa-mi dau seama ca sufletul imi era in cutia de rezonanta a chitarei cu corzi de plastic si privirea undeva sus "La steaua" (apropo, am vazut si doua stele cazatoare...). In jurul meu, toata lumea era visatoare iar starea contemplativa "aluneca" virtuos la fel ca si degetele d-lui profesor pe corzile de plastic. Ceea ce mi-a placut a fost ca... desi erau mii de cabluri si de statii si boxe in jurul lui, statia pe care canta el era una micuta (un Roland) care se potrivea de minune pentru tot ce se intampla cu muzica..Apoi au urmat formatia Sinkord, adica Nicu si Tiby Gheza. Recitalul lor a inceput cu Eric Clapton - Tears in Heaven si s-a terminat (prima repriza) cu Eric Clapton - Wonderful Tonight. Nicu si Tiby canta coveruri, imi permit sa spun ca uneori... mai reusite ca originalul. Au mai cantat si Every Breath You Take - Sting, Take it Easy - Eagles... si multe altele. Aproape toata lumea canta si se legana pe scaune in timp ce chelnarii erau disperati ca nu mai faceau fata buteliilor reci (si ele transpirate) cu vin.
Daca tot au fost pe scena, am profitat si eu de ei (sunt prea buni ca sa-i scapi) si am avut si eu un mini recital (in doua reprize) impreuna cu Sinkord. In prima parte am cantat patru piese de pe albumul meu "Efecte Speciale" iar in a doua parte am cantat coveruri ca The Doors - Roadhouse Blues, Alice in Chains - Down in a Hole si finalul a fost cu Eagle Eye Cherry - Save tonight. O supriza deosebit de placuta a fost ca atunci cand trecuse cam jumatate de Roadhouse Blues, am vazut cum cineva din public vine repede cu o chitara bas, isi ia cablul, il "infige" in mixer... si... da-i bataie. Este vorba de Fritsch, un sighisoarean plecat in Germania care s-a intamplat sa fie omul potrivit la momentul potrivit. Ce-a urmat a fost... nebunie.
Un moment poetic... care a venit exact cand trebuia. Este vorba de actorul Nelu Roman, extrem de talentat, care lucreaza foarte mult cu tinerii, are tot felul de proiecte si la Centrul Educational Interetnic pentru Tineret - Sigisoara, unde face o treaba admirabila. Cele doua poezii recitate au fost Alexandu Andries - Pneumonie si Nichita Stanescu - Pierderea Cunostintei prin Cunoastere, "pentru Nichita mai trebuie sa beau o bere inainte s-o recit, ca nu merge asa..." relateaza artistul. Publicul a fost pantruns... asta o spun pentru ca la finele momentului... era o liniste... ma simteam ca la muzeul figurilor de ceara Madame Tussauds din Amsterdam. Aplauzele au venit in cascade...
Toata lumea se uita la Adrian Ivanitchi cum ii prezinta si trece, rand pe rand, in revista toti artistii dar nenea Puiu nu mai canta?!Nu scapa asa usor, nenea Puiu. Da, a sosit si momentul recitalului mentorului meu. Ne-am amintit de paradis, l-am invocat si pe Mil, ne-am intors in istorie la "clubul pionierilor" unde era clubul de biologie cu experimente de Miciurin si totul s-a terminat cu Arsura (piesa la care am facut vocea a doua).
Publicul intra in transa pe Arsura, canta... si nu mare mi-a fost mirarea cand un cuplu la masa din stanga se jucau cu o lumanare (cu 50 de bani) si tot lasau sa curga ceara in palma si apoi modelau ceara si o amprentau. "Ochiul arzand/Se hraneste din ceara/Si face un strop de roua fierbinte..." (am avut timp sa vad acest lucru pentru ca eu cantam doar la refren hehehehehehe).
Ne apropiem de final... dar ce final?
Surpiza serii a fost recital Ducu Bertzi. Ducu Bertzi a fost invitat la un festival in Saschiz, langa Sighisoara si a auzit despre ce se intampla in cetate si despre Razvan si, fara ezitare, a venit direct pe terasa si a pecetluit seara cum nu se putea mai frumos... Ultima piesa i-a dedicat-o lui Florian Pittis, "Sfarsitul nu-i aici".
Nu este prima data cand Ducu Bertzi participa la actiuni de genul, acum doi ani, tot la Sighisoara, a sustinut un recital de caritate impreuna cu Marius Batu.
In incheiere "iata ca sfarsitul e aici" spunea Adrian Ivanitchi, a fost o seara frumoasa care ne-a facut pe toti sa ne simtim cu 21 de grame mai buni.Ii dorim tot binele din lume lui Razvan!!
"Sa pornim hoinarind iar spre casa,
Aventurile au si final,
Noapte e zi
Taiata felii..." (Teodora Iacob - de Final)
Din culise:
Adrian Ivanitchi: Ducu? Tu stii ca atunci cand canti "Sfarsitul nu-i aici" timbrul vocii ti se schimba, parca-l aud pe Pittis"Ducu Bertzi: Chiar? Nu mi-am dat seama...
Adrian Ivanitchi: Foarte serios, cred ca intri asa intr-o stare...
Ducu Bertzi: Sa stii ca ma patrunde foarte mult acest cantec, altfel nu pot sa-l cant, ii aud vocea lui Motu' atunci cand o cant.
Alte poze:
Adrian Ivanitchi feat. Teodora Iacob - Arsura
Ducu Bertzi, Adrian Ivanitchi, Nelu Roman
Ducu Bertzi, Teodora Iacob
Postări
4 comentarii:
Da, chiar a fost un eveniment reusit! Felicitari organizatorilor si artistilor!! Eu m-am simtit foarte bine ;)
Nico a fost omul din spatele camerelor. Paparazzi-ul "meu personal", in acelasi timp si manager-ul si publicul si ajutorul si cate si mai cate ;)
Îmi închipui, doar din ce ai povestit tu şi din ce am văzut în fotografii, că a fost o seară foarte faină.
Şi dacă tot veni vorba (şi) de folk, uite aici un link bun... http://folk4noi.wordpress.com/
stiam de link ;)
a fost frumos...
ceea ce a fost cel mai frumos este ca niste oameni ajuta niste oameni...
Trimiteți un comentariu